Cumetria la romani: Sui-te, mama, sus pe cruce!

Romanii tin foarte mult la ceremonialul legat de nastere, casatorie si moarte. Adicatelea cel putin asa am invata eu la romana cand profa incerca sa ne explice care-i faza cu nunta cosmica din Miorita. Cu nunta cosmica m-am lamurit eu de atunci, astazi am avut ocazia sa ma lamuresc si cu botezul bahic. Dincolo de crestinarea plodului, botezul are si un alt scop: boscorodirea neamurilor pe care nu le-ai vazut de la ultima taiere de mot, dupa caz, preput. Si pe buna dreptate! N-am inteles niciodata de ce cumetrele de toate varstele prefera rochii scurte indiferent de temperatura. Sa mor, jur pe rosu! Afara erau cu bataie 10 grade si eu eram infofolita cu o rochie pana-n gleze (dar cu vedere la tate, sa ne-ntelegem,) si izmene groase 80 den ca sa nu-mi scuip ovarele. Altfel, verisoare si matusi, cumetre si nase, toate drapate-n rochii incepute prea tarziu si terminate prea devreme.

Da' nici cu barbatii nu mi-e jena. Am crezut intai ca am nimerit la Globus si dadeam sa ma feresc de clovni ca mi-e frica de ei ca dracului de tamaie. Aveau astia toti niste camasi mov, roz, verde-strapeziu, lila, galben-lamuie (ce super original si disruptiv am dat-o) si niste papioane care de care mai imbulinate si mai indungate.

Dupa ce canta taica popa pe nas, mergem la modega (motel pe centura cu bodega). Aici ne astepta formatia compusa din 2 guristi, un nenea cu acordeon si un nenea care zdranganea la clape. Desigur, se dadea startul la competitia de frecat burice, faza locala.

Nici bine n-am terminat cu gandul meu nastrunic si aud :"Solloooo, percutia, h-auzi lupiiiiii baaaa! Pentru Vanesa-nesa-nesa, fara numar, sa stie!...He valoarea mea da la Precista....mai departe nu mai stiu ca mi-a facut tata plinul la bauturica tot timpul, de teama sa nu deschid gura si sa ne linseze neamurile" Pe moment am ramas usor nedumerita s-am crezut ca am nimerit la alt botez sau am vreo matusa Vanesa. P-urma mi-a picat fisa si mi-am dat seama ca de la Alesia la Vanesa, atat a priceput "artistu'".

Mi-am dat eu seama ca tata mi-a pus gand rau de cand am ajuns in bodega. De fiecare data cand vedea ca deschid gura,imi umplea paharu' si-mi dadea sa beau. Logica e simpla, cu cat sunt mai beata, cu atat sunt mai incoerenta si dureaza ceva pana sa formulez o propozitie, fie ea si un sarcasm la adresa vreunei verisoare din specia gaina golasa sau vreunui verisor de gradul saptispe cu gand de incest.

Una peste alta, m-am imbata suficient de mult incat sa-mi arda sa bat o sarba. Si le bat flacaieste, cu tocul trantit bine de podea, pana fac basice. Numa' ca lautarii nu prea nimereau sarbe si nu stiau nimic mai vesel decat Pusca si cureaua lata care pe mine ma scarbeste profund. Prin urmare, tot ce cantau ei mie imi suna a "Sui-te mama sus pe cruce/ Sa vezi duba cum ma duce" si "Da, mama, cu bici-un mine/Ca n-am ascultat de tine". La masa alaturata, era un putifer cu camasa si sacou roz, papion roz turbat si iubita drapata-n roz, evident. Puteai sa faci diabet doar uitandu-te la ei. El era talentat si la manele, si la sarbe. Si cum pisi a lui servea doar Adrian copilu' de aur, asta se apuca sa bata singur sarbe langa scaun. Cu cat salta mai sus de piciorul incaltat in botine ascutie, imi aduceam aminte de mamaia Zamfira, strabunica-mea, cum juca ea de una singura prin casa. Isi aprindea o Carpati, se tine cu o mana de sticla si cu cealalta de marginea butoiului de vin si zicea" Du-mi-nica,luni si marti, haida sa, du-mi-ni-ca, luni si marti!". Baba macar avea farmec. N-am avut parte nici macar de traditionalul si romanescul menaito (pam-pam-pam). In schimb, ca sa ne demonstreze valoare si talent artistic, lautarii s-au apucat sa lalie o varianta remixata a baladei pentru vioara si orchestra a lui Porumbescu. La final de chinuiala, unul de la masa vecina zice: "Ma rupe Ciocarlia, mi-a dat-o la genunchi. Ba ce frumos canta Enescu, sa mor daca te mint! Imi place, beng, m-am jurat, esti nebun!"

Ala a fost momentul in care nu m-am mai putut abtine si m-am pus pe un ras isteric. Da' ras, cum n-am mai hahait de mult! Toata ironia si sarcasmul astupate de vinul turnat de tata ieseau valuri, valuri, in hohote nebune si isterice de ras! Ma sufocam si aratam cu degetul catre enetelctualul de modega. Se face liniste in bodega, liniste ca la inceputul lumii si rasul meu dement era singurul lucru care se mai auzea. Nu radeam doar de geniul intr-ale muzicii clasice. Radeam de mine ca sunt acolo, de cocurile stil sarmale revarsate ale femeilor, de maiourile din plastic ale barbatilor si flocii de pe piept care ieseau dizgratios. Radeam de vinul "bun", atat de natural incat mi-a patat dintii de la coloranti si radeam de chelnerii care se simteau razbunati pentru toate marlaniile inghitie in noaptea aia si radeau si ei prin mine.

Ca sa depasim momentul, canta-pfff-retul anunta plin de pompa si emfaza "Atentie, doamnelor si domnilor, va poftim la masa, soseste sarmalele".

A fost amuzant, am baut bine, ca-n vremurile cand faceam ospatarie si bautura era singura metoda prin care puteam sa-mi suport clientii. N-am frecat burtice pe tai-tai-tairrrriba. Trebuie sa stiti ca inainte de Trrrranquila, a fost tai-tai-tairrriba si ardeee baracaaaa".

Imi pare rau doar de nea Sile. Arata deja ca un om mort. Intr-un an de zile se curata. Are leucemie in faza grava si nu are nimeni curaj sa-i spuna.